Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, după cum ţi-a poruncit Dumnezeu, ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi pe pământ !

Sfânta Scriptură - Biblia - Cele Zece Porunci
Deuteronomul, capitolul V, versetul 16

După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama. (...) O mamă bună este o mare cinste pentru familie, o icoană pentru copii şi o comoară pentru bărbat.

Fericitul Ieronim (331-420)
părinte bisericesc latin

O mamă bună preţuieşte mai mult decât o sută de învăţători.

Herbert Spencer (1820-1903)
filosof englez

~ † ~

Rugăciunea mamei te apără de orice primejdie: pe mare sau pe uscat.

N. V. Gogol (1809-1852)
mare scriitor rus

~ † ~

Profesorii buni fac şcolari buni; numai mamele bune fac oameni buni.

Aimé Martin (1786-1847)
scriitor francez

~ † ~

Învăţăturile care se dau cu forţa nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învăţăturile care pătrund în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi.

Sfântul Vasile cel Mare (c.330-379)
mare teolog şi sfânt al Bisericii Ortodoxe

~ † ~

Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, Se bucură şi Dumnezeu. ... Şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său. ... Cel ce cunoaşte este ca lumânarea aprinsă, de la care pot lua lumină mii de alte lumânări.

Sfântul Ioan Gură de Aur sau Ioan Hrisostom (c.350-407)
mare teolog şi sfânt al Bisericii Ortodoxe

~ † ~

Copiii vor face în viaţă cele văzute la părinţi... Iar dacă va fi cineva respectuos şi supus faţă de părinţi, va fi blând şi îngăduitor şi faţă de oameni.

~ † ~

Familiile noastre trebuie să fie mici bisericuţe şi casele noastre mici temple, unde să-I slujim Domnului cu dragoste.

~ † ~

Dintre toate comorile, pe care părinţii le pot lăsa copiilor lor, nu este nici una atât de preţ ca un frate: un frate sau o soră înseamnă un prieten, dat de natură, un prieten căruia nimeni nu-i poate lua locul şi pe care, odată pierdut, nimeni nu-l poate înlocui.

~ † ~

Cine are mulţi bani, dar nu are copii - nu e bogat. Iar cine are mulţi copii, chiar dacă nu are bani - nu e sărac.

~ † ~

Creşteţi pe copiii voştri în învăţătura şi povaţa Domnului !

~ † ~

Copilul aduce pace într-o căsnicie tulburată; cuviinţă şi cinste într-o căsnicie dezordonată; ordine şi economie într-o căsnicie risipitoare. În faţa acestei făpturi curate şi nevinovate, patimile tac, viciile se ascund, iar familia se sfinţeşte.

~ † ~

Societatea este de fapt dezvoltarea familiei: dacă un om iese corupt din familie, va intra corupt în lume.

Lacordaire (1802-1861)
celebru predicator dominican

~ † ~

Copilul ajunge pentru părinţii săi, şi după educaţia pe care a primit-o: răsplată sau pedeapsă.

~ † ~

Este o dorinţă pioasă a tuturor părinţilor să vadă la copiii lor ceea ce le-a lipsit lor, ca şi cum ar trăi pentru a doua oară şi ar voi, abia acum, să se folosească temeinic de experienţele primului curs al vieţii.

~ † ~

Îţi dai seama cât de mult le datorezi părinţilor tăi, doar atunci când ai şi tu un copil.

~ † ~

Toată pasărea îşi are odihna în cuibul ei. (...) Nicăieri nu poate fi omul mai fericit ca în sânul familiei sale.

~ † ~

Toţi suntem fiii unei mari familii.

~ † ~

După învăţătura Sfintei noastre Biserici, familia este un aşezământ dumnezeiesc şi temelia vieţii de obşte. Ea se întemeiază pe căsătorie, adică pe legătura dintre bărbat şi femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa sfântului altar. Această legătură răsare din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om (dragostea-n.n.)... Cea dintâi familie s-a întemeiat în rai, având ca preot şi martor pe Însuşi Dumnezeu... Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura sfintei Biserici despre căsătorie: unitatea şi egalitatea, dragostea şi buna înţelegere, curăţia trupească şi sufletească, sfinţenia şi trăinicia... S-a mai spus că omul este creat pentru viaţa în societate (de obşte), adică pentru a trăi împreună cu semenii săi... Dar familia nu este numai sâmburele din care creşte obştea, societatea omenească, ci ea este şi cel dintâi aşezământ de creştere morală a omului, neapărat necesar pentru bunăstarea societăţii. Familia este răsadniţă de virtuţi şi izvor de întărire morală. În sânul ei îşi primeşte copilul primele îndrumări de viaţă, care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna. Căci, dacă temelia bunei creşteri a copilului este dragostea şi înţelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai întâi şi cel mai bine în familie. Numai părinţii au dragoste faţă de copiii lor în măsura cea mai mare şi numai ei au prilej potrivit şi îndelungat să înţeleagă deplin firea fiecărui copil al lor. Pentru a-şi putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creşte oameni cinstiţi în orice privinţă, familia creştină trebuie să se călăuzească după îndrumările morale sănătoase care se găsesc în învăţătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, păstrătoarea adevărurilor veşnice... În felul acesta, viaţa creştină de familie va fi curată şi sănătoase, roditoare de bine pământesc şi ceresc. Familia este alcătuită din părinţi şi copii: părinţii au datoriri faţă de copii, iar copiii faţă de părinţi. Pe lângă părinţi şi copii, familia mai cuprinde şi pe celelalte rude, oricât de depărtate. De aceea, toate rudele trebuie să se iubească, să se respecte şi să se ajute, iar felul acesta de viaţă să pătrundă în toată societatea omenească, adică în marea familie a neamului omenesc. În această mare familie a omenirii, care, după învăţătura creştină, are ca Tată pe Dumnezeu, toţi oamenii sunt fraţi între ei, prin Hristos. Aşadar, familia creştină trebuie să fie vatra în care focul dragostei să nu se stingă niciodată şi de la care să se încălzească omul şi obştea omenească.

Credinţa Ortodoxă - Învăţături de credinţă ortodoxă
Capitolul FAMILIA, Întrebările nr. 219-225

~ † ~

Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iubit Dumnezeu pe toţi în Hristos!