Lupta trebuie continuată... fără bravare?

Nu trebuie acceptat nici un chip!

Spun cu îndrăzneală că ţara românească simt că va avea un mare rol în istoria pământului acestuia. Pentru că nu e pe o poziţie de avangardă, ci de avanpost (…).
– Şi, părinte, cum ne îndemnaţi să luptăm acum împotriva însemnării acesteia electronice cu cipuri?
– Asta-i o mare primejdie, dragă. Şi nu credeam să înceapă aşa de curând. Fără discuţie, nu trebuie acceptat cu niciun chip!
Acuma… lucrează şi ei sistematic, de-asta m-a îngrijorat pe mine poziţia părintelui Justin, că le-am dat ocazie… Eu observ ce reacţie s-a făcut în urmă: schimbă poziţia, schimbă tactica, schimbă… C-am văzut că, uite, pe toate părţile, numai asta discută şi numai asta mă-ntreabă lumea! „Ce facem cu astea?” Le-am spus: „Domnule, eu nu accept! Atâta pot să vă spun!” (…).
Mi-a placut poziţia lui Anania. (…) E o instituţie, un Sinod Mitropolitan are autoritate. Şi el a fost aici, şi episcopul. Şi le spuneam: “Domnule, ruginiţi aşa cum sunteţi, în Sinod acolo, dar sunteţi o forţă”. (…) Ei [?] n-au putere de discernământ s-analizeze forţele fiecaruia dintre noi, ca un Dumnezeu, dar ne apărăm pe anumite poziţii strategice, în momente din acestea istorice. Însă… să nu mai tot discutăm mereu. La luptă, muncitori!
– Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor?
– Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie de ori. Eu nu le accept, pentru că ar fi o moarte duhovnicească. Îmi aduc aminte, eram la închisoare şi m-au luat din celula aia acolo şi se ştia că de regulă pe care îl lua nu se mai întorcea; şi a început să se comunica repede prin morse pe perete că l-au luat pe Părintele Arsenie. Dar de fapt mă chemase un colonel şi ei credeau că mă omoară şi îmi dădeam seama cât de caraghioasă este lumea, când Mântuitorul spune: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. În viaţă să ai o poziţie pe linie. Adică drumul cel mai scurt între două puncte, nu ocolit, nici frânt, ci poziţia de linie dreaptă. Deci asta e poziţia: să fii pe linia asta dreaptă mereu. Cât se poate să nu fii greu în spinarea celui care te duce, că cineva te duce.
Nu există un timp cât de scurt să nu poată fi controlat şi binecuvântat de Dumnezeu. Şi a fost întrebat Iisus: „Care-i calea?” „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Dacă nu e cale, nu e mergere. Dacă nu-i adevăr, nu-i cunoaştere. Dacă nu-i viaţă, nu-i vieţuire. El era tot. „Eu sunt Cel ce sunt”. „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Mă jupuiţi, faceţi ce vreţi, dar acesta e adevărul! Nu accept să-mi pierd libertatea cu care m-a creat Dumnezeu pentru cipul vostru!
– Cum să facem mersul, ca mărturisire în faţa Cezarului?
– În faţa Cezarului să spuneţi asta: omorâţi-mă că eu nu pot fără cruce. Nu se poate fără cruce. Toată frumuseţea Învierii Mântuitorului n-ar fi fost aşa de grozavă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Nu vă înşelaţi! „Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu” spune Sf. Teodor Studitul. Nu se poate fără jertfă.
– Părinte, statul acesta vrea să scoată Adevărul din oameni, vrea să le scoată oamenilor crucea şi icoana din casă. Ce să facă monahii şi duhovnicii şi ce să facă poporul, când senatul s-a pronunţat pentru introducerea acestei legi, a actelor biometrice?
– Când vine lupul să te atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem mâna: „N-ai voie să intri”! Te lupţi cu el şi poate să cadă el; eşti în legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi suntem nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea. Noi ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea de cruce. Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine. Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii…” De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare, dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi capul este Hristos. Noi trebuie să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai datorită capului trăim. El e calea, adevărul şi viaţa.
– Vorbeaţi de strategie, cum să înţelegem strategia?
– Să fim uniţi, că dacă eşti unul te calcă în picioare, dar dacă, dar dacă eşti mulţi… Ei nu sunt proşti. E un comandament pe undeva de comandă lucrurile astea în frunte cu dracul. Am spus Părintelui Justin că a dat bătălia prea devreme, dar eu nu am fost împotriva lui. Părintele Justin a tras un clopot şi s-au trezit toţi adormiţii neamului. Bine a făcut! Dar cei de aici m-au dat la radio de la Dobrogea în tot felul cum le-a convenit lor, aşa încât eu să par că aş fi împotriva Părintelui Justin. Dar i-am ameninţat şi eu şi le-am zis că eu nu ţin de Constanţa, ţin de Bucureşti. …
– Dar cum să perceapă credincioşii faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a spus că nu vede niciun pericol şi că el e primul care îşi pune cip?
– O mare greşeală tactică a făcut. O mare greşeală! Dar nu Stoica e sinodul şi poziţia Bisericii. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica, nu e o fracţiune de Biserică. Dacă tu eşti singurul care susţii adevărul, toată Biserica e cu tine.
– Sfinţia voastră, cum vedeţi lepădarea prin acest cip?
– Încă nu e lepădarea cea desăvârşită. Dar este începutul primejdios al acelei lepădări, din care nu vei mai putea ieşi mai târziu. Deocamdată s-a arătat numai un 6, dacă înţelegeţi, şi mai urmează încă doi. Toate sunt bune, că se separă adevărul de minciună. Dar duşmanul, nu vedeţi? Atacă tocmai lucrurile esenţiale care te ţin de viaţa aceasta socială: paşapoarte, carnete auto, buletine. De aceea nu este acceptabil să intri în luptă fără gândul morţii, al jertfei, al crucii. Or să mai cadă din noi. Cum o vrea Dumnezeu! Eu m-am pronunţat, bineînţeles cu gând smerit, că nu sunt Mafalda: Nu accept aşa ceva! Căci bătălia s-a dat şi de sârbi, şi de greci, dar cu instituţiile s-a dat…
– La noi ştiţi cum e cu instituţiile…
– Tu eşti o instituţie dacă stai bine în adevăr! Nu-mi pare rău că sunt român. Felul cum pui problema ar părea că românii sunt proşti. Uite că nu sunt proşti! Ştiu să reacţioneze şi mă bucur foarte mult, chiar dacă generaţia aceasta nu mai are forţa generaţiei trecute.
– Care credeţi că ar trebui să fie următorul pas strategic, mai ales că am aflat că legea privind buletinele electronice s-a votat deja, tot aşa „tacit”?
– Este de dorit poziţia grecilor care a avut în frunte pe patriarhul însuşi militând pentru drepturile credincioşilor împotriva acestor acte. Dar ştiţi ce înseamnă 666? Explicaţia am găsit-o şi eu la unul din Sfinţii Părinţi, nu este a mea. Noi trebuie să apărăm crucea, dar împotriva cărui duşman? Că în planul de foc pe care eu l-am băgat şi în biserică, nu numai în armată, este şi asta: precizarea poziţiei tale faţă de inamic. Cine e inamicul la noi? E dracul! Diavolul zice că este creatorul lumii. 666 adunate ca unităţi ne dau 18, care înseamnă 9 cete de sus, 9 cete de jos care fac 18. Astea de jos sunt trei câte trei: arhieria, preoţia şi diaconia – prima ceata, a doua ceată este monahismul şi tot neamul omenesc, a treia parte sunt păsările, peştii, animalele şi mineralele. Cetele de sus, le ştiţi: îngeri, arhangheli, stăpânii, domnii… Şi dracul se foloseşte de toată creaţia şi se pretinde ca creator. Daţi-vă seama ce îndrăzneală! „Lepădatule”! Însă e o creaţie, un ticălos. Am făcut o constatare de pe poziţia mea de monah şi de duhovnic: insistă foarte mult dracul, nu se lasă deloc. Însă e un vândut, e un lepădat, e un apostat, un tolerat. Nu contează. Deci trebuie să cunoaştem poziţia creştină mai întâi, care o nimiceşte pe cea potrivnică. Nu trebuie să fim nici pe poziţia de răzbunare, să avem satisfacţie că am biruit pe vrăjmaşi, nu… cu gând smerit.
– Cum vedeţi poziţia mitropoliei Clujului faţă de poziţia sinodului unde, ştiţi bine, că Înaltul Anania nu a participat.
– Anania a făcut ce trebuie. A făcut sinod mitropolitan şi s-a prezentat. Pentru că practic nu a avea încredere sută la sută în hotărârea de dincoace.
Dar atât cât a făcut Patriarhul eu sunt mulţumit, că se întrezăreşte şi cumva împotriva… Ceea ce înseamnă: ce să-i ceri mai mult? Cu dibăcie s-a strecurat. Pe ei nu-i interesează. …Însă sunt multe lucruri de zis aici. Eu vă îndemn să nu primiţi aşa ceva. Pentru că acum e numai un început. Pe urmă vor ajunge să vi-l bage pe gât, nu numai în piele. Şi s-a descoperit că e şi cancerigen. Poate cu asta „speriem” lumea. M-a informat Anania la telefon. Am fost la Bucureşti, am sosit aseară. Mi-a stat o ureche pe loc. Şi în Bucureşti am trecut pe la Sf. Dumitru… cu amintirile mele de mic. A venit aseară la mine un consilier de la patriarhie. M-am „ocupat” de el, bineînţeles. Dar nu mă tem. Ştiu că le sunt adversar. Cu o moarte toţi suntem datori! Dar una-i ortodox să mori sau ecumenist vândut! Viaţa înseamnă moarte continuă. Să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi