Cea mai sigură metodă de a controla relaţia noastră cu Dumnezeu este arătată de Domnul Isus, la mormântul lui Lazăr, unde ne este revelată taina aceasta.„ŞTIAM CĂ TOTDEAUNA MĂ ASCULŢI„Logic este ca în permanenţă să ne întrebăm când şi care a fost ultima noastră rugăciune ascultată.Chiar dacă nu putem spune ca Dânsul că totdeauna este ascultat, când se roagă, măcar din când în când, să trăim şi noi bucuria unor rugăciuni ascultate.Am văzut acum la TV ce eroare fundamentală fac unele religii, care substituie pe Domnul cu un om ca duhovnic, deşi Biblia ne spune clar că nu există nici un mijlocitor între Dumnezeu şi om, decât Domnul Isus.Cum poate verifica cineva dacă rugăciunea sa este ascultată, dacă nu se roagă personal lui Dumnezeu. Cine, atunci când îi este foame, pune pe altul să mănânce în locul său? Nimeni.
A putea vedea în toate circumstanţele vieţii funiile de dragoste ale lui Dumnezeu, este cel mai important şi frumos lucru din viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu.
Am o deviză care a funcţionat de peste o jumătate de secol şi anume aceea că toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.
Ducând-o ieri (2008, n. adm.) pe mama sorii Nina de la Călineşti la spitalul judeţean, cineva vine la geam în parcare şi-mi spune că pierd benzina, şi când mă cobor şi văd, prima întrebare ca de obicei, ce bine poate fi să pierzi benzină, noapte fiind şi fără să pot face ceva. Am plecat, am umplut rezervorul iar după vre-o trei ore cât a stat la urgenţă am dus-o înapoi la ţară, am venit cu bine. A doua zi mecanicul meu a găsit un furtun copt, l-a înlocuit foarte greu, dar nu numai spre bine a lucrat ci spre foarte bine, deoarece am văzut defecţiunea la un drum scurt, căci la un drum lung putea fi fatală defecţiunea. În dosul celui mai întunecat nor de furtună, totdeauna este acelaşi cald şi zâmbitor Soare al iubirii.
Iată adevăratul motiv pentru care a fost răpit Enoh de pe pământ, el a primit înainte de mutare mărturia că este plăcut lui Dumnezeu, pentru a putea fi luat. Este vorba de misterul pietrei albe, despre relaţia noastră personală, intimă cu Dumnezeu. Ce frumos şi minunat este, să primeşti în duhul conştiinţei tale, confirmarea faptului că eşti plăcut lui Dumnezeu, şi deci pregătit pentru a putea fi răpit ca Enoh. Să putem spune şi noi aşa cum spunea Evanghelistul Ioan, că suntem unul din Iedidia preaiubiţi Domnului. Este cea mai autentică pregătire pentru mutare, mărturia Sa despre noi că Îi suntem plăcuţi.
Cred că pentru tineri în special, dar şi pentru toţi copiii lui Dumnezeu în general, lecţia aceasta este foarte importantă.
Aceasta este trista realitate a Diavolului, şi anume că din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, deoarece leul care dă târcoale căutând pe cine să înghită a ajuns acum de este prezentat lumii nu sub forma sa reală ci sub cea dulce şi atractivă. Toată dulceaţa păcatului din care se hrăneşte lumea fără Dumnezeu, este din hoitul leului.
Ca un apicultor cu experienţă ştiu sigur că acea miere nu era produsul albinelor, deoarece aceste fiinţe sunt cele mai curate insecte de pe pământ, ci era o imitaţie reuşită, deoarece dacă Diavolul se poate preface în înger de lumină, ce greutate ar fi fost să se prefacă în roi de albine.
După Cuvântul lui Dumnezeu, care se defineşte ca fiind dulceaţa, spune David urmează mierea, ori niciodată ceva curat nu poate fi produs de ceva necurat. În toate cluburile din lume în special Las-Vegasul precum şi pornografia din filme ori Internetul nu sunt altceva decât mierea ucigătoare din hoitul leului.
Dacă Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele ce fel de casă Îmi veţi putea zidi voi ca să o privesc, iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile spre cel ce sufere şi are duhul mâhnit. Oamenii în toate timpurile au căutat să impresioneze prin artă şi în această privinţă catedrala Sfântul Petru din Roma este elocventă, şi dacă nu aş fi văzut-o nu puteam crede de ce pot fi în stare să facă artiştii, dar în această vale a plângerii, obiectul iubirii divine sânt suferinzii şi nu obiectele. Dumnezeu ştie că privirile Sale aduc mângâiere şi aceasta era permanenta rugăciune a lui David din psalmul 80.
Nu sunt decât două feluri de a trăi şi anume a fi conduşi de scopuri, sau a fi conduşi de circumstanţe. Toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu au avut scopuri precise, pentru care au trăit şi au murit. Dacă Enoh nu ar fi avut ca scop cerul nu ar fi fost răpit, iar dacă Noe nu ar fi avut ca scop corabia, lumea de astăzi nu ar mai fi existat.Toată lumea are scopuri, dar nu inspirate, ci vinovate. Toţi proorocii din timpul lui Ilie primeau revelaţii, dar nu le finalizau.Numai Elisei a transformat informaţia în scop şi a participat la cel mai mare eveniment al Vechiului Testament, iar pentru ceilalţi informaţia s-a transformat în acuzaţie, deoarece îndată ce apare Elisei ei nu mai credeau nici ce au afirmat cu foarte puţin timp în urmă că Ilie va fi răpit, cerând voie lui Elisei să-l caute trei zile şi trei nopţi.Numai peştii morţi se lasă conduşi şi dacă ne place în calitate de creştini emblema înaintaşilor noştri -peştele- atunci să fim vii şi să luptăm împotriva curentului monden. În limba greacă peştele se numeşte ICHTOS "Ἰησοῦς Χριστός, Θεοῦ Υἱός, Σωτήρ", Iēsous Khristos Theou Huios, Sōtēr, cuvânt care cuprinde iniţialele Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
Abia în secolul XVIII ştiinţa a descoperit modul de formare a norilor. Biblia însă de peste patru mii de ani în Iov 38- 34 ne vorbeşte despre chemarea apelor, iar proorocul Amos 5- 8 şi 9- 6 explică foarte clar formarea norilor când spune că El cheamă apele mărilor, şi apoi le revarsă pe faţa pământului.Există o ştiinţă a norilor dar în legile cerului ne spune tot Iov că El numără norii, determină numărul stelelor şi le dă nume la toate, iar Domnul Isus ne arată, că şi perii capului ne sunt număraţi.Băşicuţe mici de vapori cu apă, mai uşoare decât aerul, mută milioane de tone de apă pe raza de soare din mările şi oceanele pământului, pe care bunul Dumnezeu le dirijează prin curenţii Săi, spre zonele secetoase ale planetei, făcându-i pe aceşti nori să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Sale.
Spinii pe pământ sunt semnul blestemului, şi orice gând vorbă sau faptă, reprezintă o semănătură.
Deşi spinii sunt plante criptogame care deci nu fac flori, fără seminţe, totuşi au umplut pământul atât la propriu cât şi la figurat.
« Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini ».
Cred că este vorba de propria noastră grădină interioară, care trebuie desţelenită, ştiut fiind faptul că în mod natural se dezvoltă tot ce este sălbatic, iar ce e nobil trebuie totdeauna cultivat. Toţi vrem ca ceea ce semănăm să aducă roadă, condiţia este să nu aruncăm sămânţa la întâmplare, căci spinii sau îngrijorările vieţii de acum pot opri orice dezvoltare ulterioară. Dacă prima parte a vieţii este timpul semănatului, a doua este pentru secerat, iar profetul Osea ne arată că « cine seamănă vânt culege furtună»;
« Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. » Osea 10-12.
Au dreptate românii când se roagă să le dea Dumnezeu mintea de pe urmă. Va veni sigur o vreme când toţi vom vedea că nu am avut minte pentru a investi în oameni, singurele valori eterne.
Noi ştim că preţul iertării a fost plătit integral, dar noi trebuie să facem cunoscut acest lucru ducându-ne în toată lumea cu mesajul mântuirii.
Nu sunt decât două feluri de investiţii în oameni şi în lucruri. În Apocalipsa 18.12-13, vedem clar priorităţile sistemului lumii sau Babilonului, unde pe primul loc e aurul şi argintul iar pe ultimul loc se află sufletele oamenilor, şi sistemul divin din predica de pe munte unde pe primul loc sunt oamenii. Ei reprezintă Împărăţia lui Dumnezeu, iar celelalte lucruri, deci nu fiinţe, ni se vor da pe deasupra.
Iată adevărata scară a valorilor, pe care fiecare o stabileşte în funcţie de sistemul căruia-i aparţine. Dacă nu aducem măcar un om la Domnul Isus nu avem cum să ajungem acolo unde verbul a fi se conjugă la plural.
Unitatea de măsură a înţelepciuni este numărul celor salvaţi. Pe 26 Dec 2005 un înotător a devenit celebru murind pentru salvarea a 117 naufragiaţi, la cutremurul urmat de Tsunami din Tailanda.
Cea mai sigură metodă de a controla relaţia noastră cu Dumnezeu este arătată de Domnul Isus, la mormântul lui Lazăr, unde ne este revelată taina aceasta. „ŞTIAM CĂ TOTDEAUNA MĂ ASCULŢI„ Logic este ca în permanenţă să ne întrebăm când şi care a fost ultima noastră rugăciune ascultată. Chiar dacă nu putem spune ca Dânsul că totdeauna este ascultat, când se roagă, măcar din când în când, să trăim şi noi bucuria unor rugăciuni ascultate. Am văzut acum la TV ce eroare fundamentală fac unele religii, care substituie pe Domnul cu un om ca duhovnic, deşi Biblia ne spune clar că nu există nici un mijlocitor între Dumnezeu şi om, decât Domnul Isus. Cum poate verifica cineva dacă rugăciunea sa este ascultată, dacă nu se roagă personal lui Dumnezeu. Cine, atunci când îi este foame, pune pe altul să mănânce în locul său? Nimeni.
